17 May, 2009

si problema voastra care e???


Nu...nu am patit nimic...si intrebarea nu e pusa pe un ton ironic sau de atac. Pur si simplu in ultima perioada am meditat foarte mult asupra persoanei mele si asupra relatiilor cu cei din jur.

Am ajuns la niste concluzii pe care majoritatea nu vor sa le recunoasca, desi caracterizeaza 99% din oameni. In primul rand societatea noastra ne-a invatat sa fim foarte individualisti si egocentrici. Avem impresia ca tot ce se intampla in jur se intampla cu scopul sa ne afecteze direct. Majoritatea persoanelor privesc lucrurile din jur NUMAI din punctul lor de vedere, si nu sunt capabile sa se ridice si sa priveasca in ansamblu. Uneori nici eu nu reusesc sa fac asta, pentru ca imi las orgoliul sa puna stapanire pe situatie... ceea ce e foarte trist.
Am incercat uneori sa mai las de la mine, pentru ca mi s-a spus ca sunt foarte rigida. Din nou am observat ca daca ceilalti vad ca lasi putin de la tine, incep imediat sa se simta superiori si sa te calce in picioare. Asa ca am construit in jurul meu un zid care nu poate fi trecut decat cu multa rabdare, calm,perseverenta si iscusinta. Oricine va incerca sa il forteze va fi impins si mai departe. Acest zid se poate trece numai prin catarare, si se poate cadea foarte usor din varful lui.

Oricum...ajungand la concluzie...cred ca asta e problema mea. Nu pot sa am incredere in cei din jurul meu. Cateodata as vrea sa ma lase toata lumea in pace si sa nu-i pese nimanui de mine, sa-si vada de viata lor si sa o lase in pace pe a mea ca oricum o traiesc cum vreau eu. Dar asta e imposibil, si se spune ca indiferenta doare cel mai tare. Eu una nu o sa cred pana nu o sa simt pe pielea mea :))

Tratati-ma cu indiferenta!!!!(cine se simte stie:)))
Majoritatea dintre voi o sa credeti ca fac pe inabordabila, si asta inseamna ca inca va catarati pe zid:))

In rest, cine stie cunoaste....probleme sunt multe in viata asta si nimeni nu e perfect...sau mai bine zis fiecare are o definitie proprie a perfectiunii si o aplica cum vrea.

4 comments:

  1. e prea afectat modu de abordare a subiectului si...prea multa filozofie nu crezi? ori iti lplace sa te complici. Viata si asa e complicata, omanii devin pe i ce trece mai reci mai distanti..de ce sa capeti gratis statutu asta? Sa pui un "zid" intre tine si "ceilalti" e imposibil, coexisti intre milioane de oameni, e placut sa simti vibratia asta, sa stii ca nu esti singur si ca lumea te vrea alaturi de ea, te vor aproape, sa simtit sa traiti impreuna..iar tu vrei sa fii ignorata? Incearca sihastria, undeva in tibet :D

    ReplyDelete
  2. ai dreptate GuruPitka, numai ca uneorii cei din jur te ranesc atat de rau incat simti nevoia sa te inchizi in carapace. Intr-adevar imi place sa ma complic, insa fii sigur/a ca sunt destui oameni speciali in viata mea pe care ii tin mereu aproape - cum zic cei de la TV:))

    Oricum multumesc pentru un comentariu sincer si obiectiv

    ReplyDelete
  3. Nici eu nu am incredere in cei din jurul meu; am si eu un mic "firewall" dar asta legat de experienta mea de viata, in sensul ca nu arat niciodata esenta, ii las sa creada ca sunt mai "mic" putin, pt ca atunci se vad adevaratele caractere ale celorlalti. Si daca ma calca vreunu mai tare pe coada ii arat adevarata fata. Cred ca "pisica blanda zgarie rau" mi se potriveste destul de bine:))
    Imi place sa analizez caracterul fiecaruia, inainte sa ma afirm, sa stiu cu cine vorbesc. E o vorba buna: nu te pune cu prostul ca are mintea odihnita. Cum in romania sunt multi, ii inlatur de langa mine la prima vedere.

    @GuruPitka despre singurate zice Arthur Schopenhauer: "Omul cu o inteligenta mai inalta gaseste in singuratate doua foloase: intai, de a fi cu sine insusi; si al doilea, de a nu fi cu altii..."
    Depinde de caracterul fiecaruia, eu unul m-am obisnuit in mare parte cu singuratatea, si nu ma plang:) nu simt nevoia sa ma afirm, sa cresc, in fata lumii; conteaza daca mi-am indeplinit scopurile, sa fiu multumit pe interior. Parerea mea:D

    ReplyDelete

just be nice