happy holidays:)

The month of presents has begun. Everybody tends to be better, happier, and to give away more smiles than often. I think it's the period in which we can afford to let the inner-child come out to surface:)
I must admit that until I moved in this house I haven't felt the Spirit of Christmas so strong in the last couple of years. I now have a second family, I am very happy and I can only hope that Saint Nicholas has brought to all of you as much joy as I received!


And Happy Birthday to all of you who wear the name of Saint Nicholas!

changes...always changes

I decided that from now on I'm going to write my posts in English.
It's not that I have a problem with the Romanian people or language, but I want that everybody who clicks my blog link to understand what I'm saying, even if it's not Romanian.

So...again...it's been a long time since I've written in here. I've noticed that every time I pass through a more difficult period I block myself. I don't like to complain and I keep my problems to myself without stressing other people...

Anyway, this year is coming to an end and like all other people I started drawing lines...
Bottom of line, for me it has been a year full of changes, with good and bad things, which only made me stronger and smarter:)) I learned that it's great to have friends but it's very hard to find them, and one after another family comes first!
I love my family and I know that no matter what happens they will be there for me! Thank you:*

my top 3 for the moment

lectii pe care le primim in viata...

Nu doresc nimanui sa afle ce poti sa simti cand iti vezi prietenii implicati intr-un accident de masina...scapand vii si nevatamati dintr-un morman de fiare...
Brusc realizezi care este pretul vietii, si ca parbrizul pe care l-ai spart tu cu cateva zile in urma e o chestie marunta pe care poti sa o patesti...te gandesti ca tot ghinionul din lume care parea sa se fi abatut asupra ta intr-o oarecare situatie e nimic fata de ce au patit ei.
Si apoi incerci sa pui in balanta... ce s-a intamplat vs ce s-ar fi putut intampla... si e greu ... singurul lucru care mai ramane este sa privesti partea buna a lucrurilor, cu toate ca ea trage dupa ea o parte rea ... si iar e greu ... sentimentul asta contradictoriu care ti se instaleaza in cap si in tot corpul si te urmareste peste tot apoi... si apa trece...dar pietrele raman:(

o stare ambigua...

E ciudat...cred ca de la ultima mea postare am incercat in fiecare zi sa mai scriu cate ceva...dar totul era prea intunecat, ma cuprindeau ganduri care nu ma caracterizeaza in general si care in niciun caz nu mi-as fi dorit sa le transmit mai departe.

A aparut un haos in viata mea care nu ma carcterizeaza si care nu imi place deloc...am incercar sa imi distrag atentia cu diferite activitati...am participat la o scoala de vara si am invatat sa negociez, sa comunic mai bine si sa supravietuiesc in conditii dificile(:D), am cunoscut oameni minunati, am fost la mare, m-am relaxat, acum dedic foarte mult timp la munca incercand in acelasi timp sa nu imi neglijez nici viata personala... Am tot ce si-as dori un om normal ... si totusi....ceva e in neregula... ceva perturba "lumea mea":))

Probabil sunt undeva in josul curbei sinusoidale si in curand o sa ma ridic. "ce nu te omoara te face mai puternic" .... and I'm still alive!

flori de mucegai....

am invatat....

• am invatat ca inca nu am invatat in cine sa am incredere si in cine nu;
• am invatat ca lumea devine din ce in ce mai egoista;
• am invatat ca, pe langa criza financiara ia amploare o criza de sentimente si ganduri frumoase, iar prostia si nesimtirea sunt in apogeu;
• am invatat ca viata e mereu nedreapta, dar ca nu trebuie sa renunti niciodata;
• am invatat ca niciodata nu trebuie sa te opresti din invatat;
• am invatat ca e frumos sa ai pe cineva alaturi, dar ca te doare cand pleaca;
  
• am invatat ca durerea e buna, e un semn ca inca ai un caracter uman;
• am invatat ca intr-o lume in care fiecare e liber sa se exprime, inca mai exista persoane care nu au curajul sa spuna cu voce tare ce simt...ce gandesc....
• am invatat ca cei lasi nu vor sa mai invete;
• am invatat ca un zambet sincer poate sa insenineze o zi;
  
• si nu in ultimul rand....am invatat ca inca mai am multe de invatat....:-<

ganduri frumoase

Multumesc Elenei ca mi-a adus aminte ca nu trebuie sa uitam sa fim buni chiar daca cei din jur ne ranesc si avem impresia ca ne cufundam tot mai mult in greutati.
Intotdeauna exista loc de un gand bun si cu siguranta vor disparea trei ganduri rele:)

Dorinta mea pentru voi toti:

cine stie cunoaste;)

In ultima perioada curba sinusoidala a vietii mele a dat-o putin in zig-zag:))... s-au intamplat lucruri frumoase dar si lucruri care au incercat sa ma traga in jos....probabil ca toti avem la un moment-dat experiente de genul.

Mi-am gasit o casuta frumoasa si primitoare, unde merg cu drag de la munca si stiu ca mi-e drag cu cine stau, unde reusesc sa ma detasez total de toate greutatile unei zile si unde sunt bineveniti toti prietenii mei:)
Insa, am fost acuzata ca am furat niste bani care nu stiam nici macar ca exista... Eh, dupa cum se zice :"hotul are un pacat si pagubitul zece", dar noi sa fim sanatosi, apare el si adevarul...
Urcand, mi-am recuperat o parte din prietenii care mi-au fost mereu dragi si pe care aproape ii pierdusem datorita invidiei din jur...promit sa tin bine de ei de data asta:)
Din nou jos, am avut niste probleme de sanatate pe care nu le doresc nimanui, dar care s-au mai ameliorat...sper.

Si iar sus, sunt mandra ca totusi am reusit sa imi pastrez o atitudine pozitiva mereu, ca am trecut cu bine peste momentele grele si asta datorita persoanelor minunate pe care am reusit sa le adun in jurul meu. Le multumesc ca au fost langa mine si sper sa pot sa fiu si eu la fel de prezenta in orice moment! :):*

relax...take it easy!

De curand am primit pe mail o prezentare foarte interesanta cu principiul 90/10. Cand am vazut titlul am crezut ca este din nou o tampenie si ca o sa am nustiucati ani de ghinion de acum inainte pt ca nu aveam de gand sa o dau mai departe. Dar nu...acolo scria un lucru foarte adevarat! Viata este formata 10% din ceea ce ti se intampla, lucruri care nu pot fi controlate, si 90% de modul in care reactionezi la acestea. Poti sa infrunti, sa te ascunzi, sa lupti, sa eviti, sa dai vina pe altii, in fond si la urma urmei totul se reduce la alegeri. Apoi m-am gandit...ce ne face pe noi la luam alegeri in viata? Daca ni se dau mai multe posibilitati, ce ne determina sa alegem doar una? Pai... in primul rand fiecare are instinctul sa aleaga lucrul care ii aduce LUI beneficii. Apoi, intra in joc conceptiile si principiile cu care am fost crescuti sau pe care ni le-am creat prin experiente anterioare. Pe locul trei ar fi subconstientul, despre care am invatat ca este mai puternic de 9 ori decat constientul nostru si pe care il mostenim incepand de la primii oameni aparuti pe planeta. Si da...parerea mea conteaza!:))

Se spune ca viata e ca o roata, ca poti fi si sus si jos, insa eu nu sunt de acord! Daca ar fi asa totul ar trebui sa se invarta...sa se repete...ar insemna sa trecem mereu prin aceleasi situatii in viata. Eu cred ca viata ar trebui comparata cu o curba sinusoidala.
Pentru cei care nu stiu:

Sunt situatii in care urcam si situatii in care coboram, insa mereu e ceva nou si trebuie sa ne adaptam...sa reactionam! In ultima perioada eu am hotarat sa ma bucur de viata, sa ma bucur de prieteni si sa reactionez in cel mai rational mod la orice lucru care mi se intampla. Cand sunt jos, sau cel putin am impresia, stiu ca urmeaza sa urc asa ca incerc sa imi pastrez calmul si sa observ lucrurile care sunt frumoase in viata si pe care uneori tindem sa le dam la o parte si sa ne concentram pe ce e rau... viata e frumoasa si merita traita la maxim, cu bune si rele! Nu uitati ca nu avem decat o sansa si ca timpul nu merge decat inainte. Haideti sa dam la o parte norii de ura si ganduri rele la o parte si sa aducem soarele. Nu uitati ca umbra nu exista fara lumina, si este doar alegerea noastra daca vrem sa ramanem in umbra sau sa iesim la lumina.
Am citit intr-o carte recent ca niciodata nu putem pretinde ca iubim cu adevarat o persoana din jurul nostru daca nu iubim florile, animalele, lucrurile si restul persoanelor din jur.

Eu am un principiu, tot ce oferi in viata se intoarce inapoi la tine in acelasi mod.
Insa...e dreptul vostru sa intelegeti ce vreti:)

Things I love in this life:

My family


My job



Hanging out with my friends

Discovering new beatiful things



Flowers:)
My tattoo :D

intotdeauna e ceva...

Ati avut vrodata impresia ca se intampla ceva chiar sub nasul vostru si totusi nu puteti sa dovediti in niciun fel? Eu am trecut de multe ori prin faze de genul.... Stiam ce este, stiam ca sunt mintita insa felul in care aflam sau diferite alte lucruri nu ma lasau sa spun. Iar persoanele din jurul meu se purtau atat de natural in minciuna lor incat deseori tot eu ma simteam ciudat si paranoia cu tot adevarul si corectitudinea mea.
In momentul de fata stiu sigur ca se intampla si ce se intampla, insa e totul atat de bine gandit si ascuns incat nu am gasit momentan o metoda sa "aduc la lumina adevarul".:) Dar nu e problema, eu am invatat de la un coleg si prieten foarte bun ca e bine "sa mergi pe burta" si timpul le rezolva pe toate :))

Mereu am observat ca viata iti intoarce tot ce oferi in jur.

Pe masura ce m-am apucat sa scriu aces post m-am apucat sa caut un proverb pe care nu mi-l mai aduceam bine aminte. L-am gasit : "Chiorul este rege in tara orbilor", insa pe langa am mai gasit cateva citate foarte frumoase si veridice din punctul meu de vedere:

• Charles Darwin spunea: “Nu supravieţuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai uşor adaptabile.”
• "Norocul nu numai ca e orb, dar orbeste adesea pe multi dintre cei care sunt mangaiati de el.Nu este rar sa vezi oameni pe care i-ai cunoscut cu moravuri simple si usoare, ca se schimba de indata ce pun mana pe onoruri, bogatii, putere, dispretuind vechi prieteni si facundu-si altii noi."
• "A studia şi a nu gândi este o risipă. A gândi şi a nu studia este periculos." - Confucius
• “Omul este cel mai putin el însusi, atunci cand vorbeste în propria persoana. Da-i o masca, şi el va va spune adevarul. ” Oscar Wilde
• “Toate adevarurile sunt usor de inteles de îndata ce acestea sunt descoperite; important este sa le descoperi.” Galileo Galilei
• “Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” Oscar Wilde
• No matter how hard we try to ignore or deny it, eventually the lies fall away, whether we like it or not. But here’s the truth about the truth: It hurts! So we lie!

Si preferatul meu:

"Iti trebuie memorie buna dupa ce ai mintit" - Corneille

Cred ca in fond si la urma urmei toata lumea minte, insa depinde foarte mult de cat de rau ii afecteaza acest lucru pe cei din jur.Recunosc ca uneori minciuna poate sa faca bine, insa asta e doar pentru ca unele persoane nu sunt indeajuns de curajoase sa infrunte adevarul.
Eu nu am nicio problema in a fi mintita, atat timp cat NU AFLU ulterior adevarul:))
Din faptul ca nu mint si imi place sa spun lucrurile pe fata celor din jur de cele mai multe ori tot eu apar ca fiind cea rea. Dar deh..."Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor":))))

V-am plictisit cu atata scris, hai sa va arat si niste poze dintr-un weekend minunat alaturi de prieteni :)

flower power :)

dezvoltarea carierei

Astazi am patit o chestie foarte ciudata la facultate... Am avut o materie modulul asta care se numeste Managementul si dezvoltarea carierei. Dat fiind faptul ca am inceput sa imi dezvolt cariera de acum trei ani, nu am avut timp sa merg la facultate si mai ales la acest curs.

Astazi am avut examen...cum s-ar zice...adica de pregatit un eseu cu un fel de autobiografie legata de dezvoltarea-mi personala si profesionala, pe care cu tot somnul de dupa meciul de aseara am stat sa il pregatesc pana pe la 3 dimineata. Insa stupoare...mie nu imi va fi incheiata situatia pana in toamna pentru ca nu am avut prezente la curs, spre deosebire de colegii mei care au fost constiinciosi si au venit la curs sa INVETE sa isi dezvolte cariera. In fond si la urma urmei de-aia facem frate facultate, sa invatam teorie, ca practica ai timp pana la pensie, nu?:)):))

PS: Nu vreau sa se inteleaga gresit, nu am nimic cu colegii. Sistemul e cu probleme:))
Oricum, noi sa fim sanatosi si sper ca la colegi sa le foloseasca acest curs in viata, ca deh...ce importanta au situatiile reale in care dai cu capul de toti peretii la serviciu? Cartea conteaza frate!

despre mine...din zodiac

Am gasit un zodiac care consider ca ma caracterizeaza, si as vrea sa impartasesc cu voi cateva idei in care eu personal chiar m-am recunoscut. E ciudat sa vezi ca in fond si la urma urmei toti am fost "proiectati" la un moment-dat.
Tuturor le plac curcubeele. Copiii îşi pun o dorinţă cînd văd unul, visătorii aleargă după ele, pictorii le pun pe pînză, dar Vărsătorul locuieşte într-unul. Mai mult, el l-a demontat şi a examinat fiecare bucăţică, fiecare culoare, şi tot crede în el. Nu e uşor să crezi în ceva după ce ai aflat exact cum e acel lucru, dar Vărsătorul e în esenţă un realist, deşi adresa lui e ziua de mîine, privită cu ochelari roz. Ca şi buimăcita Alice, dusă prin Lumea Minunilor de Vărsătorul Lewis Caroll, va trebui să fii mereu pregătit pentru neprevăzut cînd e vorba de uranieni. În general amabili şi liniştiţi, Vărsătorilor le place, însă, să sfideze opinia publică şi sînt extrem de încîntaţi în sinea lor cînd şochează din cînd în cînd oamenii mai convenţionali cu comportamentul lor iraţional.
Nativii iubesc libertatea şi pot fi deseori extrem de amuzanţi, perverşi, originali, îngîmfaţi şi independenţi, dar pot fi şi diplomaţi, blînzi, înţelegători şi timizi. Ei vor căuta aproape cu disperare sentimentul de siguranţă pe care li-l dau mulţimile, aglomerările de oameni şi se va înconjura cu prieteni. Apoi vor cădea într-o pasă mohorîtă, pesimistă şi vor dori să fie lăsaţi singuri. În oricare dintre aceste faze ar fi, nativul îşi păstrează percepţiile acute, care sînt mai profunde şi mai rapide decît ale altora.

Uranianul e înconjurat de un fel de izolare ciudată şi deseori e înţeles greşit de ceilalţi. Asta pentru că ceilalţi încă sînt cu un pas în urma Vărsătorului. Purtătorul apei trăieşte în viitor, întorcîndu-se în prezent numai pentru perioade foarte scurte de timp, aşa că oamenii mai realişti îl consideră pur şi simplu sărit de pe fix. El simte acest lucru şi sentimentul lui de izolare se accentuează. Dar, după părerea lui, faptul că cei din jur nu reuşesc să ţină pasul cu el nu e un motiv să meargă înapoi. Aşa că rătăceşte singur printre norii lui, în timp ce noi, simplii muritori, ne întrebăm ce naiba caută tocmai acolo, atît de departe. Astrologii spun că ceea ce gîndesc Vărsătorii va gîndi toată lumea peste cincizeci de ani. Asta o fi adevărat, dar prăpastia dintre ei şi noi ceilalţi rămîne la fel de adîncă.

Mintea Vărsătorului e atît de deschisă încît e o raritate să găseşti unul care are prejudecăţi, cu condiţia să nu aibă grave influenţe negative în harta stelară natală. Chiar şi atunci va fi foarte şocat cînd îi vei scoate în evidenţă aceste prejudecăţi.

De obicei e greu să convingi un Vărsător să fixeze o întîlnire la o anumită oră. Preferă să lase o marjă de siguranţă mai mare, pentru că nu-i place să se simtă legat de anumite îndatoriri sau obligaţii la anumite ore. Preferă ceva de genul "Ne mai vedem... poate marţi". Şi uneori se referă la marţea de peste două săptămîni. Însă trebuie spus că, o dată ce l-ai prins la înghesuială şi şi-a dat cuvîntul că vă veţi întîlni la o anumită oră, va respecta cu sfinţenie ora cu pricina. Poţi să fii sigur de asta şi ai face bine să nu întîrzii. El va fi acolo, cu condiţia să nu fie răpit în drum spre întîlnire (ceea ce, fiind Vărsător, e posibil. Acestor oameni li se poate întîmpla orice, oricînd. Absolut orice!). Îşi va expune deschis opiniile, dar nu va avea pretenţia să-ţi dicteze cum ar trebui să gîndeşti sau să-ţi trăieşti viaţa. Nici el nu are de gînd să-ţi permită să-i dictezi lui lucrurile astea. Spre deosebire de Berbec, Leu sau Gemeni, nu doreşte să-i convingă pe ceilalţi cu orice preţ să-i adopte ideile. Filosofia uraniană e că fiecare are nevoile lui proprii, dansează după propria muzică şi individualitatea ar trebui respectată.
Oricine are pregătire şi talent la dezbateri îl poate învinge de obicei, căci atenţia lui poate să rătăcească foarte uşor spre abstract într-o confruntare a inteligenţelor. Vărsătorul luptă cel mai bine cu pălăria. Şi-o pune pe cap şi pleacă. Însă mintea lui plină de respect pentru adevăr nu se va clinti nici un milimetru cînd e ferm convins de ceva, în ciuda faptului că nu-i plac disputele neplăcute. Toate ţipetele şi presiunile emoţionale din lume nu-l vor face să se abată de la calea ideilor lui independente.
Vărsătorii detestă minciuna şi înşelătoria. Îţi vor da bani în dar, dar nu le cere un împrumut, căci urăsc să împrumute sau să ceară împrumuturi. Dacă totuşi amicul tău uranian îţi împrumută bani, ai grijă să-i dai înapoi exact cînd ai spus. O promisiune încălcată poate provoca o fisură adîncă în prietenia voastră. Aceşti nativi se ţin de cuvînt şi-şi plătesc facturile şi au aceeaşi pretenţie de la tine. Însă toată această dragoste de adevăr poate fi distorsionată într-un comportament dubios, căci poate răspunde la întrebări atît de inteligent, încît creează impresii greşite. Dar îşi va exprima liber indignarea dacă va prinde pe altcineva folosind această delicată nuanţă de minciună. Rareori va minţi de-a dreptul, dar te poate păcăli în moduri extrem de subtile.

Femeia varsator aparţine tuturor şi nimănui. Iubirea ei poate fi tandră şi pasională, dar va avea întotdeauna ceva nedefinit, care-ţi va scăpa printre degete, ca un cîntec pe care nu reuşeşti să ţi-l aminteşti pe deplin. Poţi să fredonezi melodia, dar versurile îţi tot scapă din minte. Vărsătoarea pretinde cu insistenţă să fie lăsată liberă, dar loialitatea ei faţă de cineva care acceptă o iubire în aceste condiţii e fără limite. Iată o trăsătură care îţi va plăcea: ea nu va fi prea interesată de contul tău bancar. Banii nu sînt niciodată pe primul loc în preocupările acestei femei. Nu-i va păsa dacă nu eşti cel mai bogat bărbat din oraş, dar va dori să fii respectat într-un fel sau altul pentru realizările tale intelectuale. În condiţii normale lipsa ei de suspiciune e un atu în plus în favoarea ei, dar dacă te prinde efectiv că-i eşti necredincios, firea ei sensibilă va fi profund rănită. Îţi vei da imediat seama din clipa în care te vei uita în ochii ei ciudaţi, visători. Dar nu va fi suspicioasă fără motiv şi rareori se va îndoi de cuvîntul tău. Bu te va verifica după ce pleci din casă, nu te va suna la serviciu, nu-ţi va verifica batistele ca să caute urme de ruj şi nici butonii de la cămaşă ca să găsească fire de păr blond. Trădarea va trebui să-i sară în ochi ca s-o vadă. Mai întîi visătoare, apoi practică. Mai întîi timidă, apoi pusă pe scandalizat oamenii. Uranienele vor ridiculiza cu cruzime farfuriile zburătoare, apoi îţi vor spune o întîmplare cu spiriduşul cu picăţele care locuieşte pe pervazul geamului lor. Nu-i vorbi niciodată de sus unei Vărsătoare. Va detesta faptul că nu o consideri egala ta şi atitudinea aceasta o va face să se retragă şi să devină inabordabilă.

Cele mai rapide metode de a scăpa de ea sînt să dai dovadă de gelozie, posesivitate sau bigotism, să fii critic, obtuz sau ultraconservator. În plus, va trebui să-i placi prietenii, care sînt de toate mărimile, felurile şi culorile. Uneori are momente bruşte de inspiraţie, iar intuiţia ei e remarcabilă. Raţionamentul ei poate că nu pare solid şi practic la început, pentru că ea vede cu luni şi ani înainte. Vărsătoarea locuieşte în ziua de mîine şi poţi vizita acel tărîm doar prin intermediul ei. Ce spune se va adeveri, indiferent de întîrzieri sau obstacole. Cred că, la urma urmelor, ăsta e cel mai deosebit lucru la femeia din Vărsător. E puţin vrăjitoare.

Si cateva poze recente:

si problema voastra care e???

Nu...nu am patit nimic...si intrebarea nu e pusa pe un ton ironic sau de atac. Pur si simplu in ultima perioada am meditat foarte mult asupra persoanei mele si asupra relatiilor cu cei din jur.

Am ajuns la niste concluzii pe care majoritatea nu vor sa le recunoasca, desi caracterizeaza 99% din oameni. In primul rand societatea noastra ne-a invatat sa fim foarte individualisti si egocentrici. Avem impresia ca tot ce se intampla in jur se intampla cu scopul sa ne afecteze direct. Majoritatea persoanelor privesc lucrurile din jur NUMAI din punctul lor de vedere, si nu sunt capabile sa se ridice si sa priveasca in ansamblu. Uneori nici eu nu reusesc sa fac asta, pentru ca imi las orgoliul sa puna stapanire pe situatie... ceea ce e foarte trist.
Am incercat uneori sa mai las de la mine, pentru ca mi s-a spus ca sunt foarte rigida. Din nou am observat ca daca ceilalti vad ca lasi putin de la tine, incep imediat sa se simta superiori si sa te calce in picioare. Asa ca am construit in jurul meu un zid care nu poate fi trecut decat cu multa rabdare, calm,perseverenta si iscusinta. Oricine va incerca sa il forteze va fi impins si mai departe. Acest zid se poate trece numai prin catarare, si se poate cadea foarte usor din varful lui.

Oricum...ajungand la concluzie...cred ca asta e problema mea. Nu pot sa am incredere in cei din jurul meu. Cateodata as vrea sa ma lase toata lumea in pace si sa nu-i pese nimanui de mine, sa-si vada de viata lor si sa o lase in pace pe a mea ca oricum o traiesc cum vreau eu. Dar asta e imposibil, si se spune ca indiferenta doare cel mai tare. Eu una nu o sa cred pana nu o sa simt pe pielea mea :))

Tratati-ma cu indiferenta!!!!(cine se simte stie:)))
Majoritatea dintre voi o sa credeti ca fac pe inabordabila, si asta inseamna ca inca va catarati pe zid:))

In rest, cine stie cunoaste....probleme sunt multe in viata asta si nimeni nu e perfect...sau mai bine zis fiecare are o definitie proprie a perfectiunii si o aplica cum vrea.